Platon (427–348 î.Hr.) și Aristotel (384–322 î.Hr.), ambii greci, sunt considerați adesea cei mai mari filozofi din toate timpurile. Lucrările lor sunt studiate și astăzi cu mare interes, deoarece au modelat o gamă largă de discipline filozofice pentru multe secole înainte. Despre adevăr: Pentru Platon, lumea este ca o peșteră în care oamenii nu percep forma adevărată a realității, ci doar umbrele obiectelor proiectate pe peretele peșterii. În acest sens, nu ne putem baza pe simțuri pentru a înțelege adevărul lucrurilor prin examinarea lumii naturale. Asemenea principiilor fundamentale ale demonstrațiilor matematice, formele adevărate ale lucrurilor naturale există în mintea noastră. Așadar, forma adevărată a realității este contemplată, nu observată, iar doar filozoful ajunge să înțeleagă adevărul lucrurilor. Spre deosebire de Platon, Aristotel credea că simțurile sunt necesare pentru a determina corect realitatea lumii naturale. Observația sistematică și analiza lumii naturale, combinate cu logica, sunt drumul către adevăr. O astfel de metodă de observație este ceea ce am numi astăzi "știință".